"Peste vârfuri", de M.Eminescu, în cuvinte încrucișate

              Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură / Încet repovestită de o stranie gură.    (Melancolie) 

       ORIZONTAL : 1) Retrăirea unei fericiri demult apuse, reprodusă în poezia din titlul nostru, apărută în 1883, exprimând legea fundamentală a destinului, ce concretizează filozofia eminesciană  – Abis!   2) Aflat în mijlocul naturii, măsurând dimensiunile acesteia în prisma sufletului său, deodată, poetul se găseşte în faţa unui personaj, pe care îl întreabă: De ce...?  –  Diviziune literară –  Localitate în Norvengia.   3) Procesul sufletesc asemănător este surprins şi în gândirea cugetătorului din Scrisoarea I: Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş / Cum se 'nchide ca... printre nori întunecoşi (2 cuv.)   –  Miroase - adormitoare văzduhul îl îngreun' / Căci vântul... -a de flori de teiu troiene (Strigoii)..   4) A folosi de două ori expresiile mai departe şi mai încet, pentru a sugera stingerea treptată a sunetului de corn   –  Din Sărmanul Dionis: călugărul nostru trece ca o umbră aspru-zugrăvită prin lungile şi întunecoasele...    5) În armonia universului, poetul vede dulceaţa dorului de moarte: Mai departe, mai departe, / Mai încet, tot mai încet, / ...-mi nemângâiet.   6) Unităţi de năsură pentru suprafeţe de teren  –  În Egipetul  întâlnim splendide inversiuni poetice: Ale piramidei visuri, ale Nilului... unde, / Ale trestiilor sunet   –  Rele!  7) Motivul lunii se face prezent şi în poezia din titlul nostru: Peste vârfuri... lună  –  Listă!  –  Poezia se încheie cu interogaţie retorică: ... suna-vei, dulce corn, / Pentru mine vre odată?   8) Din proza populară: Ea era culcata pe patul... cel alb   –  Mereu va plânge..., noi vom dormi mereu (O, mamă)   –  Râu în Coasta de Fildeş.   9)  Zeu al boşimanilor  –  Care se publică pentr întâia oară, precum această poezie într-un volum, cu prefaţa semnată de Titu Maiorescu (pl.).  10) Fragment din aprecierile critice ale acestuia: „Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturii europene  –  Uniune.    11)  Lună, şi în poezia La Bucovina: Când pe bolta brună tremură Selene, / Cu un pas melodic, cu un pas...   – Ceea ce, în filozofia eminesciană, corespunde realităţii: frecerea este legea respectată de toate fenomenele vieţii.  12) Stare sufletească apăsătoare, sugerată în versul: Melancolic cornul sună  –  Despre cele „rele” în Înger şi demon: C-o punându-le la..., tu viaţa-ţi risipeşti.      

    

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) De ce taci, când fermecată / Inima-mi spre tine-...?  –  Ademenit, aşa cum poetul se lasă ademenit de sunetul cornului, care poate simboliza iubirea, tinereţea sau fericirea, în general.   2) Dintr-o altă capodoperă eminesciană: Dintre sute de catarge / Care lasă malurile,/ Câte... le vor sparge / Vânturile, valurile?  –  Din universul codrului se desprinde un element izolat: Dintre ramuri de... / Melancolic cornul sună  –  Limba Română.   3) Evadare din proza amară a vieţii aspirând spre infinitul pe care îl sugerează astrul nopţii, ce trece peste vârfurile codrilor  –  Despre Alecsandri, în Epigonii: Ş-... rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice (pl.).  4) Inima-mi spre... -ntorn? / Mai suna-vei, dulce corn   –  Diminutiv de la Florica   –  Cugetările sărmanului Dionis se complac cu versuri glumeţe, precum acestea: Pripăşit la vreo femeie, ştiu că ar vedea pe dracul, /  Dară eu - ce-mi pasă mie – bietul... ? la ce să-l purec?  5) Pseudonim al poetului Alexandru T. Stamatiad (1885-1956)   –  Figură de stil, precum dulce corn, care sugerează amintirea unei fericite iubiri.   6) Lege!  –  Eroina din Diana are O faţă dulce şi bălaie, / Un trup înalt şi mlădiet. / Un arc de... pe-al ei umăr  –   Eroul către Blanca: Mâni în schit la sfânta... / Vei găsi la cel din stele /Mângâierea vieţii tale, / Mântuirea feţei mele (Făt-Frumos din teiu).    7) Literă chirilică   –  Din Bogdan-Dragoş: Bogdan: Aflat-am şi munţi cu piscuri nalte. / Aşa..., de pe unul cãruia-i zic Ceahlãul  –  Stat, în toponimia franceză.  8) Întregul spaţiu al strofei a 2-a este dominat, sentimental şi acustic, de trecere într-o altă lume: Sufletu-mi nemângâiet / ... cu dor de moarte   –   Poezia Freamăt... codru.   9) Lichid gras  –  Poezia Cu mâne... –ţi adaugi (neart.).   10) Şi tot din Bogdan-Dragoş: Roman: Cu mînile... /  Ea te privi atuncea pin genele uimite, / Cu mîni aşa de albe, degete subţirele (masc., sing.)    –  Unităţi imagistice,  cum ar fi cele din poezie, în care intră: luna, codrul, crinul, cornul etc.   11) A alinia poezia din titlul nostru cu Melancolie, având similitudini de procedee de a pune în lumină restrângerea spaţiilor   –   Din Împărat şi proletar: Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, / ... fiecare, şi să trăim ca fraţi! (masc.).   12) Poezia parcă ar sugera destinul lumii: Peste vârfuri trece lună, / Codru-şi... frunza lin   –  Codru-şi bate frunza...  –   Melancolia poetului iese în evidenţă si în altă poezie, Din străinătate: E inima mea tristă, ce n-... mângâiere, / E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

     Dicţionar:  ULA, NZO, NNA, ATS, GEA, ETAT.  

 

  Prof. Nicolae Vicolov 
 solutia

 ALTE CAREURI EMINESCU

 Consultarea textului

Peste varfuri trece luna, Codru-si bate frunza lin, Peste ramuri de arin Melancolic codrul suna. Mai departe,mai departe, Mai incet, tot mai incet, Sufletu-mi nemangaiet Indulcit cu dor de moarte.

De ce taci, cand femecata Inima-mi spre tine intorn? Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mïne vreodata?

Imaginile vizuale in poezia Peste varfuri de Mihai Eminescu (luna trece peste codrul de arini) se impletesc cu cele auditive, care predomina (codru-si bate frunza lin – fosneste; cornul suna). In poezia Peste varfuri de Mihai Eminescu noaptea simbolizeaza intunericul mortii, iar sunetul melancolic al cornului – dorul unui suflet nemangaiet, invocate de poet in strofa a doua.

Interogatiile din ultima strofa a poeziei Peste varfuri exprima un sentiment apasator de singuratate. Corespondenta dintre cadrul natural si starea sufleteasca a poetului se realizeaza si prin elemente stilistice: epitetele lin, melancolic, nemangaiet, de moarte, fermecata, dulce sintetizeaza atitudinea poetului in fata mortii, pe care o considera o dulce si trista izbavire; repetitiile mai departe, mai departe, mai incet, tot mai incet imprima un ritm ascendent sentimentului de dor si intensificarea detasarii eului liric de lume; numeroasele inversiuni, prezente in toate strofele, au rolul de sublinia importanta unor cuvinte sau grupuri de cuvinte (melancolic, sufletu-mi nemangaiet), dar si de a pastra structura versurilor.

Pentru realizarea ritmului, masurii (de 7-8 silabe) si rimei imbratisate, poetul recurge la licente (folosirea substantivului luna la forma nearticulata in prima strofa si segmentarea adverbului vreodata in ultimul vers), la suprimarea unor sunete si rostirea impreuna a unor cuvinte (codru-si, sufletu-mi, tine-ntorn), la regionalisme (nemangaiet) si arhaisme (intorn).

   

Solutia careului: Pe langa plopii fara sot 2 

1 C	2 U	3 N	4 O	5  S	6 C	7 U	8 T	9	10  A	11  D	12 a
2  A	D	E	S	E	A		R	E	C	E
3  N	A	L	T		P	R	I	V	E	S	C
4  D		A	E	I		A	S	A	L		U
5  E	L		A	M	A	N	T		A	U	R
6  L	A	C		V	E	D	E	A		N	A
7  A	U	R	A		P	U	T	N	A		T
8	D	E	P	E		R	E	T	R	A	I
9  S		A	R	I	N	I		I	G	U
10  U	O		I	I	U		A	C	I	Z	I
11  A	J	U	N	S		A	R		N	I	T
12  V	E	R	S	I	F	I	C	A	T	I	E