ORIZONTAL : 1) Lăcaş pentru serviciul divin, căruia îi este destinată soarta eroinei, Blanca – Înfrângându-şi teama faţă de convenţiile sociale, Blanca pleacă în codru, unde ...din farmece Ea tresare / Şi privind uimită-n lături. 2) Cadrul natural este mirific: Cerul stelele-şi... / Solii dulci ai lungii linişti– În această somtuoasă împărăţie verde ea întâlneşte un tânăr frumos, un fel de zeu al pădurii, de care prinde drag: Iară inima-i se împle / De un... dureros. 3) ...în timp ce natura o copleşeşte cu o dulce ameţeală: ... vine din arinişti, / Cu miroase o îmbată – Adevărate. 4) Sufix cu sens de „calitate” – Pădurea este mai ispititoare decât mânăstirea: ... plângi, gândind aiurea – Nescafe. 5) Eroina iubeşte dansul, muzica, nu chiliile... – Splendoare, măreţie. 6) Din Scrisoarea III: Împăraţi pe care lumea nu... să-i mai încapă / Au venit şi-n ţara asta de-au cerut pământ şi apă – Si din Făt Frumos din tei (prima variantă din titlul nostru): Şi plângând înfrână calul, / Calul ei cel alb ca... (neart.) – Îmbrăcându- ...-n veşmântu-i, / Lepădând viaţa lumii. 7) Campion – National Recovery Administration (siglă) – Fir de urzeală. 8) Cu miroase o îmbată, / Cerul... –şi arată(neart.) – Localitate în Egipt. 9) Împreună cu tânărul, fata pleacă în lume: Tot alături călăresc, / Nu au grija nimănuia, / Şi de dragi... altuia, / Ei din ochi se prăpădesc(pl.) – Cafeniu-deschis – Vede-un tânăr chiar alături, / Pe-un... negru e călare. 10) Zeitate egipteană – Din Sara pe deal: Lângă salcâm sta-vom... noaptea întreagă– Bianca trece peste datoria-i de fiică, nemaiascultându-şi părinţii: Mâna ea la ochi şi-o ţine, / Toate minţile-şi... . 11) Categorie superioară – Unde... , gândind aiurea. 12) Ademenire – Localitate rurală.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
VERTICAL: 1) Tatăl, către fiică: Pentru drumul cel de... / De cu azi te pregăteşte – Fiica, replicând, îşi mărturiseşte pasiunile: Danţul, muzica... 2) ... strigă şi nu se-ndură, / Capu-i cade pe-alui umăr– Părintele rămâne intransigent: Ştiu mai bine ce-ţi prieşte, / Cum am... , aşa rămâne – În mijloc de codru-ajunse / Lângă teiul... şi vechi, / Unde-izvorul cel în vrajă / Sună dulce în urechi(din Făt-Frumos din tei). 3) Bianca, ştii că din iubire / Făr’ de lege te-ai...– Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioşare / Tot mai tare... mai tare, / Mai aproape, mai aproape – Scoase dei fire! 4) Fir textil – Decizie.5) ... fără de număr / El îi soarbe de pe gură(sing.)– Imită strigătul broaştelor. 6) Trecut-au... , altă capodoperă a barbului (neart.) – Calu-i... un bun tovarăş, / Înşeuat aşteapt-afară, / Ea picioru-l pune-n scară / Şi la codru pleacă iarăşi (pl.).7) Intră-n lift – Iar izvorul, prins de vrajă, / Răsare, sunând... valuri– În plină feerie! – Literă grecească.8) De mare valoare (fem., pl.) – Oare ochii... o mint, / Sau aievea-i, adevăru-i? / Flori de tei el are-n păru-i / Şi la şold un corn de-argint – Se tot duc, se duc mereu. / Trec în umbră, pier în vale, / Iară cornul plin de... / Sună dulce, sună greu. 9) Epoci – O desmiardă ş-o întreabă, / Iar ea... şi-o ascunde, / Şi aşade-ncet răspunde / Cu o voce dulce, slabă– A oferi. 10)Cu o... îl respinge, / Dar se simte prinsă-n braţe, / De-o durere, de-o dulceaţă / Pieptul, inima-i se strânge– Despre teiul cel vechi şi sfânt: Ce cu flori pân-în pământ / Un izvor vrăjit...(part.).11) Foarte frumos, minunat, divin (fig.) – Dar prin codri ea pătrunde / ... teiul vechi şi sfânt. 12)Pe... le-ndrăgii, / Nu chiliile pustii– Scriitor flamand.
Dicţionar:ESC, NRA, ASL,
LAET.
Nicolae Vicolov ALTE CAREURI CU EMINESCU
Consultarea textului
| - Blanca,
stii ca din iubire Far' de lege te-ai nascut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos sa-l iei de mire! Îmbracându-te-n vesmântu-i, Lepadând viata lumii, Vei spasi gresala mumii Si de-o crima tu ma mântui. - Traiul lumii, draga tata, Cine vor, aceia lese-l, Dara sufletul mi-e vesel, Tineretea luminata; Dantul, muzica, padurea, Pe acestea le-ndragii, Nu chiliile pustii Unde plângi, gândind aiurea! - Stiu mai bine ce-ti prieste, Cum am spus, asa ramâne; Pentru drumul cel de mâine De cu azi te pregateste! Mâna Ea la ochi si-o tine, Toate mintile-si aduna, Sa ia lumea-n cap, nebuna, Parc-atâta-i mai ramâne. Calu-i alb, un bun tovaras, Înseuat asteapt-afara, Ea picioru-l pune-n scara Si la codru pleaca iarasi. Sara vine din arinisti, Cu miroase o îmbata, Cerul stelele-si arata, Solii dulci ai lungii linisti. Dar prin codri ea patrunde Lânga teiul vechi si sfânt, Ce cu flori pân-în pamânt Un izvor vrajit ascunde. Îngânat de glas de ape Cânt-un corn cu-nduiosare Tot mai tare si mai tare, Mai aproape, mai aproape; Iar izvorul, prins de vraja, Rasarea, sunând din valuri - Sus în codri de pe dealuri Luna blânda tine straja. - |
Ca din farmec Ea tresare,
Si privind uimita-n laturi, Vede-un tânar chiar alaturi, Pe-un cal negru e calare... Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevaru-i? Flori de tei el are-n paru-i Si la sold un corn de-argint. Ea privi atunci în jos, Trece mâna pe la tâmple, Iara inima-i se umple De un farmec dureros. El se da tot mai aproape Si cersea copilareste; Al ei suflet se rapeste De închide-a ei pleoape. Cu o mâna îl respinge, Dar se simte prinsa-n brate, De-o durere, de-o dulceata Pieptul, inima-i se strânge. Ar striga... si nu se-ndura, Capu-i cade pe-a lui umar, Sarutari fara de numar El îi soarbe de pe gura; O desmiarda s-o întreaba, Iar ea fata si-o ascunde, Si asa de-ncet raspunde Cu o voce dulce, slaba. Tot alaturi calaresc, Nu au grija nimanuia, Si de dragi unul altuia Ei din ochi se prapadesc; Se tot duc, se duc mereu, Trec în umbra, pier în vale, Iara cornul plin de jale Suna dulce, suna greu. Blându-i sunet se împarte Peste vai împrastiet, Mai încet, tot mai încet, Mai departe... mai departe... Sus în brazii de pe dealuri Luna-n urma tine straja, Iar izvorul, prins de vraja, Rasarea sunând din valuri. |
M.Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii române , " poetul nepereche" creator al unei opere care străbate timpul cu o forţă nealterată , trăind într-o perpetuă actualitate .
Poemele "Povestea teiului" şi "Făt-Frumos din tei" datează din perioada în care Eminescu caută modul în care să realizeze un poem de specific naţional . Poemele sunt identice ca temă şi ca motiv însă ele se fac diferite prin felul de expunere a autorului , deasemenea prin încheerea lor care evidenţiază imagini simbolice diferite cum ar fi " cornul" a cărui imagine apare mai des şi cu o însemnătate mai mare în" Povestea teiului" iar imaginea " calului alb" ce simbolizează timpul, trupul angelic , destinul cast, apare cu o simbolică mai mare în" Făt-Frumos din tei" .
Primele cinci strofe din poeme sugerează un dialog între Blanca şi tatăl ei , axat pe două concepte fundamentale despre lume şi viaţă ; tatăl îi hotărăşte aşezarea într-un schit , spre a duce o viaţă astetică , pentru ca să răscumpere păcatul părintesc , însă Blanca se opune, ea respinge hotărîrea tatălui pentrucă ea nu poate să conceapă lumea ca univers al sacrificiului ; lumea ei reese din sufletu-i tînăr , vesel, doritor de dragoste , de joc în "Făt-Frumos din tei" şi de danţ , muzică , pădure în "Povestea Teiului ". , însă hotărîrea tatălui este fermă ceea ce şi determină o reacţie romantică , un refugiu în codru , o evaziune faţă de realitate , care se prefigurează în strofa a şaptea ; tot aici ne apare pentru prima dată calul alb( atît în Făt-frumos , cît şi-nPovestea teiului.) care-i devine bun tovarăş ..
În centrul peisajului eminescian se află codrul , izvorul şi teiul , un peisaj mitic în a cărui adîncime simbolică se concentrează natura , iubirea , timpul , sub incideanţa vrajei magice . Ea refuză viaţa monahală hărăzită de tatăl ei şi fuge în codrul ,la izvorul vrăjit , lîngă teiul vechi şi sfînt .Vraja este un element definitoriu al poieziei sacre , magico – mitice, deoarece e chiar cîntecul naturii care adoarme şi metamorfizează.
Evaziunea ei în codru pare o împlinire a unui destin , dar şi rezultatul unei opţiuni . Codrul devine un lăcaş de refugiu pentru sufletele rătăcite , un loc plin de vrajă , o regăsire a imaginarului ; în următoarele versuri autorul interferează sentimentul iubiri cu sunetele şi peisajele naturii . Evadarea în codru se produce în timpul înserării "Cînd a serii raze roşii / Asfinţind din ceruri scapă…" în "Făt-Frumos din tei" şi în "Ppovestea teiului": "Sara vine din arinişti../ Cerul stelele îşi arată …".
Într-un asemenea context Eminescu descoperă spiritul teiului sacru care se confundă cu murmurul izvorului ce curge de sub el în mijlocul codrului . Pe lîngă acest peisaj miraculos al codrului autorul în" Pvestea teiului " mai adaugă şi simbolul lunii ce în "Făt -Frumos " apare abia la sfrşitul operei , cînd se realizează iubirea . Luna ,astrul selenar în asociere cu toate celelante elemente al cadrului natural , are un rol privilegiat , ea contribuie la realizarea atmosferii de extaz şi insomnie .
Luna tuteleaza întreaga fire şi mai ales pe îndrăgostiţi : ea varsă linişte şi somn , dă o stălucire halucinantă izvorului, umplîndul de vrajă . În opera eminesciană luna mai apare sub simbolica unui străjer , astru ocrotitor al îndrăgostiţilor , sursă de lumină în întunericul gros al nopţii. În" Povestea Teiului" ea îşi păstrează semnificaţiile , răsărind înaite de apariţiei lui Făt- Frumos . Făt-Frumos este tînărul ce răsare din tei în faţa fetei rătăcite , în mijloc de pădure , lîngă izvor . Portretul fixează o imagine voievodală , purtînd drept coroană flori de tei .
Exteriorul tînărului ne este relatat mai bine în "Făt-Frumos din tei", unde imaginea lui ne apare mai mult sugerînd zburătorul ,sub forma unui personaj malefic " cu ochi mari , plini de vis, cu părul negru şi la şold un corn de argint" în soţit de un cal negru ce sugerează un destin de păcat , ca o consecinţă de naştere din păcat :el o ispiteşte cu cîntecul lui de dor sau de jale , aducînd-o într-o altă lume "..Dar ei trec , se pierd în codrii …" . Idila împleteşte sentimentul de iubire cu sentimentul naturii… "/… numai murmurul cel dulce /Din izvorul fermecat /Asurzeşte melancolic /A lor suflet îmbătat .
Sfarşitul acestor opere se conturează diferit : în "Făt Frumos din tei" autorul pune acentul pe imaginea calului ce în mod simbolic o părăseşte pe eroină , ce ne sugerează despărţire ei de destinul alb al feciaorei , " Dar frumoasa lui stăpînă /A rămas pierdută-n lume " , adică şi-a pierdut şi sufletul ."Povestea teiului " sfîrşeşte cu note filosofice , aici se conturează simbolistica cornului care ne cîntă trista amintire a visului frumos ce se îndepărtează de acel cadru acrotitor al naturii şi tot aici ne apare luna ce vegeaza blând asupra cuplului amoros .
Aşa privind , putem înţelege cum se scrie o poveste de dragoste de un farmec dureros şi cum ea transcede sacrul transformîndu-se în real , în istorie , cum visul se înceţoşează , pe musură ce trece timpul , şi puterea cornului dătător de viaţă se pierde tot mai mult " Se tot duc se duc mereu ,/Trec în umbră ,pier în vale …..
Poemele "Povestea teiului" şi "Făt-Frumos din tei" datează din perioada în care Eminescu caută modul în care să realizeze un poem de specific naţional . Poemele sunt identice ca temă şi ca motiv însă ele se fac diferite prin felul de expunere a autorului , deasemenea prin încheerea lor care evidenţiază imagini simbolice diferite cum ar fi " cornul" a cărui imagine apare mai des şi cu o însemnătate mai mare în" Povestea teiului" iar imaginea " calului alb" ce simbolizează timpul, trupul angelic , destinul cast, apare cu o simbolică mai mare în" Făt-Frumos din tei" .
Primele cinci strofe din poeme sugerează un dialog între Blanca şi tatăl ei , axat pe două concepte fundamentale despre lume şi viaţă ; tatăl îi hotărăşte aşezarea într-un schit , spre a duce o viaţă astetică , pentru ca să răscumpere păcatul părintesc , însă Blanca se opune, ea respinge hotărîrea tatălui pentrucă ea nu poate să conceapă lumea ca univers al sacrificiului ; lumea ei reese din sufletu-i tînăr , vesel, doritor de dragoste , de joc în "Făt-Frumos din tei" şi de danţ , muzică , pădure în "Povestea Teiului ". , însă hotărîrea tatălui este fermă ceea ce şi determină o reacţie romantică , un refugiu în codru , o evaziune faţă de realitate , care se prefigurează în strofa a şaptea ; tot aici ne apare pentru prima dată calul alb( atît în Făt-frumos , cît şi-nPovestea teiului.) care-i devine bun tovarăş ..
În centrul peisajului eminescian se află codrul , izvorul şi teiul , un peisaj mitic în a cărui adîncime simbolică se concentrează natura , iubirea , timpul , sub incideanţa vrajei magice . Ea refuză viaţa monahală hărăzită de tatăl ei şi fuge în codrul ,la izvorul vrăjit , lîngă teiul vechi şi sfînt .Vraja este un element definitoriu al poieziei sacre , magico – mitice, deoarece e chiar cîntecul naturii care adoarme şi metamorfizează.
Evaziunea ei în codru pare o împlinire a unui destin , dar şi rezultatul unei opţiuni . Codrul devine un lăcaş de refugiu pentru sufletele rătăcite , un loc plin de vrajă , o regăsire a imaginarului ; în următoarele versuri autorul interferează sentimentul iubiri cu sunetele şi peisajele naturii . Evadarea în codru se produce în timpul înserării "Cînd a serii raze roşii / Asfinţind din ceruri scapă…" în "Făt-Frumos din tei" şi în "Ppovestea teiului": "Sara vine din arinişti../ Cerul stelele îşi arată …".
Într-un asemenea context Eminescu descoperă spiritul teiului sacru care se confundă cu murmurul izvorului ce curge de sub el în mijlocul codrului . Pe lîngă acest peisaj miraculos al codrului autorul în" Pvestea teiului " mai adaugă şi simbolul lunii ce în "Făt -Frumos " apare abia la sfrşitul operei , cînd se realizează iubirea . Luna ,astrul selenar în asociere cu toate celelante elemente al cadrului natural , are un rol privilegiat , ea contribuie la realizarea atmosferii de extaz şi insomnie .
Luna tuteleaza întreaga fire şi mai ales pe îndrăgostiţi : ea varsă linişte şi somn , dă o stălucire halucinantă izvorului, umplîndul de vrajă . În opera eminesciană luna mai apare sub simbolica unui străjer , astru ocrotitor al îndrăgostiţilor , sursă de lumină în întunericul gros al nopţii. În" Povestea Teiului" ea îşi păstrează semnificaţiile , răsărind înaite de apariţiei lui Făt- Frumos . Făt-Frumos este tînărul ce răsare din tei în faţa fetei rătăcite , în mijloc de pădure , lîngă izvor . Portretul fixează o imagine voievodală , purtînd drept coroană flori de tei .
Exteriorul tînărului ne este relatat mai bine în "Făt-Frumos din tei", unde imaginea lui ne apare mai mult sugerînd zburătorul ,sub forma unui personaj malefic " cu ochi mari , plini de vis, cu părul negru şi la şold un corn de argint" în soţit de un cal negru ce sugerează un destin de păcat , ca o consecinţă de naştere din păcat :el o ispiteşte cu cîntecul lui de dor sau de jale , aducînd-o într-o altă lume "..Dar ei trec , se pierd în codrii …" . Idila împleteşte sentimentul de iubire cu sentimentul naturii… "/… numai murmurul cel dulce /Din izvorul fermecat /Asurzeşte melancolic /A lor suflet îmbătat .
Sfarşitul acestor opere se conturează diferit : în "Făt Frumos din tei" autorul pune acentul pe imaginea calului ce în mod simbolic o părăseşte pe eroină , ce ne sugerează despărţire ei de destinul alb al feciaorei , " Dar frumoasa lui stăpînă /A rămas pierdută-n lume " , adică şi-a pierdut şi sufletul ."Povestea teiului " sfîrşeşte cu note filosofice , aici se conturează simbolistica cornului care ne cîntă trista amintire a visului frumos ce se îndepărtează de acel cadru acrotitor al naturii şi tot aici ne apare luna ce vegeaza blând asupra cuplului amoros .
Aşa privind , putem înţelege cum se scrie o poveste de dragoste de un farmec dureros şi cum ea transcede sacrul transformîndu-se în real , în istorie , cum visul se înceţoşează , pe musură ce trece timpul , şi puterea cornului dătător de viaţă se pierde tot mai mult " Se tot duc se duc mereu ,/Trec în umbră ,pier în vale …..
Solutia careului: Povestea codrului
1
i
|
2
m
|
3
p
|
4
a
|
5
r
|
6
a
|
7
t
|
8
i
|
10
d
|
11
p
|
12
a
|
|
2
S
|
O
|
A
|
R
|
E
|
R
|
A
|
M
|
U
|
R
|
I
|
|
3
I
|
A
|
R
|
A
|
P
|
O
|
T
|
I
|
C
|
I
|
||
R
|
E
|
P
|
E
|
Z
|
I
|
L
|
U
|
N
|
A
|
||
5
S
|
T
|
A
|
S
|
T
|
E
|
M
|
A
|
T
|
S
|
||
6
I
|
E
|
T
|
T
|
N
|
A
|
O
|
R
|
E
|
|||
7
N
|
O
|
R
|
I
|
S
|
I
|
C
|
E
|
E
|
M
|
||
8
G
|
U
|
I
|
C
|
E
|
A
|
S
|
S
|
A
|
|||
9 U
|
M
|
I
|
L
|
C
|
U
|
R
|
T
|
E
|
A
|
N
|
|
10 R
|
B
|
A
|
J
|
O
|
S
|
E
|
M
|
M
|
A
|
||
11
E
|
R
|
A
|
U
|
L
|
O
|
R
|
N
|
O
|
R
|
||
12
L
|
A
|
N
|
G
|
A
|
R
|
A
|
S
|
A
|
R
|
E
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu